Prima pauza

 Buna dimineața, 

Ne-am trezit oarecum odihniti desi am dormit in cel mai ingust pat (pentru 2 adulti si un bebe) pe care mi-l pot aminti de dupa cel din trenul de noapte de la Assuan la Cairo din urma cu multi ani. No breakfast, no treatment, direct spalat, bagaje si la masina. E ultima zi pe drum si vrem sa ajungem "devreme" la destinatie. Plecam pe la 8.20 (parca) iar prima oprire, benzinarieee.

Juicy juice

Da, o fi fost patria OMV dar, razboiul, inflatia, etc samd au hotarat ca un 2.4 euro litrul este corect. Bine ca nu am rezervorul mare. Da, chiar nu-l areeee 🎵🎶

70 Euro pentru astazi si plecam mai departe. 

In 15 min ne oprim din nou pentru micul dejun on the road, tratament si un schimb de scutec spontan. Ne oprim la umbra unui TIR intrucat, din ce am observat, de indata ce intrii in Germania, popasurile, spatiile de odihna pe autostrazi nu numai ca devin mai rare dar sunt si mai... deschise. Aici nu mai aveam copacii, mesele de picnic, spatiile separate de parcare a autoturismelor vs autocare si tiruri. All good! Terminam si, pilot automat mai departe. Traseul merge o mare parte din timp in Germania, apoi coboara pe sub München si reintra pentru scurt timp in Austria pentru ca dupa cativa km (maxim 20) sa intre in final in Elvetia. La grantia cu Germania, spre sensul de intrare (adica cel opus) o mega coada. Cred ca de minim 10km. Politie multa, tot traficul era deviat printr-un popas unde, din ce am reusit sa vad din mers, se verifica fiecare masina (posibil ceva legat de certificatele de vaccinare din ce am auzit la radio). Ne-am bucurat ca nu era cazul si pe sensul nostru si, am intrat in Elvetia in sfarsit printr-un drum (sugerat de Waze/Google) extrem de ingust, printr-un fel de mlastina din sudul lacului Obersee (am pus link pentru ca nu stiam cum se numeste desigur pe dinafara). Punctul de frontiera era un fel de arcada peste drumul cu 2 benzi (cum e statia de taxare de la Cernavoda) unde o duba cu numere de Satu Mare era golita de pasageri si sarsanalele tip punga Ikea si de, culmea, multe biciclete. 🚲 Da' ce-am facut șefu'? Bine ca erau ocupati vamesii, nu ne-a bagat nimeni in seama, nici n-am oprit. Pasapoartele la loc in bagaj si da-i cu a 2'a.  (apropo, acum vad ca au langa vama o zona care se numeste In șanț   :))  

 

Problema a fost ca, desi fizic nu eram in Elvetia, telefoanele se hotarasera cu ceva vreme buna inainte sa se cupleze la reteaua elvetiana astfel ca tot traficul de date facut de navigatie a fost la un mirific 3 euro/mb. Ne-am prins tarziu cand am oprit abia in prima benzinarie sa luam vigneta (se da minim pana la finalul anului in curs si e parca 20 sau 40 chf deci cam tzeapa daca vii spre final de an cu masina si vrei sa mergi pe autostrazi). Meh. O vigneta si 2 cola va rog. Cafea nu am avut rabdare sa stau la coada (erau vreo 4-5 orientalo-mijlocii la aparat, probabil suedezi ceva :) ). Am plecat mai departe, limita de viteza 120, frumos, civilizat. Drumul desi in total in Elvetia aveam 1h si 20' de mers, parca nu se mai termina. Era din ce in ce mai cald iar in oglinda vedeam parca cu fiecare 10 minute trecute cum R se molesteste si mai tare, nu mai interactiona, nu mai vroia sa iasa din scaunul de masina si sa se plimbe pe bancheta, nu se mai uita pe geam era din ce in ce mai tacut. Flashbackuri peste flashbackuri de cand fugisem cu el la spital aproape lesinat cand era mai mic.. Tatiiii, ia uite pe geam, ia uite aici masinuta asta.. nimic. Pana la urma a adormit la Alex in brate. Mai aveam 20 min. Eram pe un drum national, comunal as putea spune pentru ca se mergea cu 70 maxim. Teoretic pentru ca decapotabila din fata avea alte planuri. Pentru ei era o zi de sambata frumoasa de vara ce trebuia savurata. Pentru mine era total opus. Nu am putut sa il depasesc pana aproape de destinatie. Era foarte cald afara, pe bord imi arata 36' iar aerul mergea dar, fix pix. 

 

Thank God! Am ajuns, am oprit ca sa intram in parcare (trebuia sa sunam sa se deschida o usa) si atunci s-a trezit si Rares. Bucurie maxima! Cele 3 zile de alergatura s-au terminat. 

Cum am intrat la nasi in casa am simtit o usurare. Nu mai eram singuri. Ultima data cand fusesem acolo era inainte de a se naste R. Totul parea la fel, neschimbat pentru ei. Noi total diferiti. 

Următoarele 3 zile au fost liniștite. M-am simțit ca in concediu. Am baut chiar si o bere :)) Totul a fost mai mult decat minunat. Am fost la plimbare cu ei prin zona. Un satuc linistit de langa Zürich. Rares a experimentat pentru prima data interactiunea cu un alt copil  (multa lume nu realizeaza cate limitari si bariere a trebuit sa punem intre noi si lumea exterioara pentru a-l proteja si ce inseamna asta cu adevarat). Miercurea ce urma (noi ajungand sambata in Elvetia) trebuia sa fiu in Germania pentru a prelua apartamentul. Dupa receptie, trebuiau sa vina camioanele cu mobila din Romania, mobila de la Ikea, electrocasnicele, masina de spalat rufe si uscatorul siiii sa inceapa montajul. Totul trebuia terminat pana duminica dupa amiaza cand trebuia sa ma intorc in Elvetia sa ii iau si sa inceapa totul cu adevarat. Luni eram programati la doctor in Nürnberg pentru ca marti sa mergem la clinica principala in Würzburg  (alta mega poveste).

Jucaria e jucarie indiferent de culoare

Purple flowers!

Umeaza in zilele urmatoare sa continui povestea despre cum am ajuns sa urasc Ikea, BOR-mașinile, cum am stat o zi fara sa mananc si sa beau nimic, cum lucrurile au luat o intorsatura urata imediat ce nu am mai fost alaturi de ei, cum era sa adorm la volan de 2 ori pe autostrada (singur in masina fiind) si cum se simte redespartirea de parinti la 1800 km de casa. Dupa, si restul 🔜